- am să te văd zâmbind, intinsa pe jos, cu buzele alea pline,sfidătoare și dulce, zeiță a desfrâului
- cu parul tău brun mângâindu-ți sânii rotunzi.înaltă și subțire, ușoară ca vântul, iar privirea ta
- e ințepătoare ca vocea ta dulce.
- și știu de ce ești așa, ce e în mintea ta. știu pe cine aștepți.
- pe zeul tău cu părul lung, sfidător ca tine. te aștepți să-l vezi cu țigara-ntre buze, unde? într-o stație de autobuz, sorbind vin într-o cafenea, trecând prin fața bisericii, ca data trecută?
- te-au fascinat acele secunde în care ți-a fost dat să-l ai în fața ochilor, iar de atunci ți-ai abandonat întreaga lume, să-l gasești. și riști orice, orice. sintetizezi în imaginea lui tot ce e frumos, perfect. tot ce ți-ai dorit vreodată. e zeul tău, aristocratul tău cu buze-ntredeschise. și nici nu știi ce culoare avea parul lui, nici nu-l cunoști.
- îl revezi adesea în mintea ta, androgin și totuși impunător în masculinitatea lui, cu părul lui ondulat legănându-se pe umerii leneși, cu fruntea goală. nu-ți amintești exact fața lui, dar în mod cert nu părea un copil inocent, ci mai degrabă un bărbat misterios, cum ți-au plăcut întotdeauna. și în lumina slabă a lumânărilor,tot ce-a mai rămas din el a fost fumul de țigară. atât.
- și ți-ai jurat c-ai să-l găsești. ți-ai jurat că ai să devi o zeiță pe care el o va observa. tu ai credința că atunci când cauți pe cineva, îl vei face să te caute. și crezi că te-a făcut să-l cauți pentru că vrea să-l găsești.
- și-acum ce faci? te lupți și te străduiești să te transformi cu precizie și rapiditate în ceea ce crezi că ar trebui să fii. e naturalețea ta, sunt circuitele tale. și orice faci, speri că el te vede, oriunde-ar fi, căci carul e mare când cauți acul. și-n transformarea ta-ți ascunzi progresul, căci astfel te apropii de el. și poate n-o să știi, poate nu-ți vei da seama când te mângâie cu privirea lui. și când vei vedea, se va termina povestea ta.
feb 25 2012 ∞
apr 18 2012 +